Luisiana Dobrinescu: sponsorizările ONG-urilor pot aduce controale până la companii

0
2

Adaugă Comunicate de Presa ca sursă preferată pe Google

Controalele fiscale asupra sponsorizărilor se pot extinde de la ONG-uri la firmele care le finanțează. Luisiana Dobrinescu, avocat și managing partner al casei de avocatură Dobrinescu Dobrev Haraga, a avertizat la Tax & Finance Forum 2026 că verificările Ministerului Finanțelor și ale ANAF vor urmări traseul banilor, justificarea cheltuielilor și eventualele conflicte de interese.

Numărul inspecțiilor economico-financiare ar putea crește, după ce departamentul de inspecție al Ministerului Finanțelor și-a dublat efectivele în cursul acestui an. Dobrinescu estimează că verificările derulate direct de Ministerul Finanțelor vor ajunge la un nivel ridicat.

O inspecție a Ministerului Finanțelor este planificată, de regulă, pentru aproximativ 30 de zile. Durata poate fi extinsă, în cazurile cu prelungiri, până la cel mult 60 de zile.

Ce trebuie să poată demonstra ONG-ul

Pentru organizația care primește sponsorizări sau sume redirecționate de la bugetul de stat, primul element analizat este traseul fondurilor. Inspectorii pot cere să vadă de unde au venit banii, în ce conturi au ajuns și cum au fost cheltuiți până la destinația finală.

  • utilizarea sumelor primite prin sponsorizări și redirecționări;
  • cheltuielile pentru sediu și alte costuri administrative;
  • bonusurile acordate de organizație;
  • achizițiile care nu au o legătură evidentă cu activitatea ONG-ului;
  • documentele care justifică fiecare plată;
  • evidența contabilă analitică pentru fiecare proiect.

ONG-urile trebuie să poată separa contabil cheltuielile aferente proiectelor și să arate cum au fost folosite fondurile pentru fiecare activitate. Organizațiile care au trecut deja prin astfel de inspecții au primit dispoziții obligatorii pentru organizarea unei contabilități analitice.

Verificările pot include și modul în care au fost aleși beneficiarii ajutoarelor. Inspectorii pot solicita criteriile de selecție, motivele pentru care anumite persoane au primit sprijin și procedurile pe baza cărora au fost luate deciziile.

Diferența dintre Finanțe și ANAF

Inspecțiile Ministerului Finanțelor se concentrează în principal pe utilizarea sponsorizărilor, a sumelor redirecționate și pe justificarea cheltuielilor. ANAF pornește de la aceeași zonă de interes, dar verifică suplimentar delimitarea activităților nonprofit de cele economice.

Dacă reprezinți un ONG, trebuie să poți arăta că ai evidențe contabile distincte pentru cele două tipuri de activități și că ai repartizat corect cheltuielile. ANAF poate analiza dacă organizația desfășoară activități economice pentru care ar fi datorat impozit pe profit.

Inspectorii fiscali pot verifica și relațiile dintre ONG, fondatori, membrii consiliului director și firmele controlate de aceștia. În atenția lor intră plățile pentru drepturi de autor, contractele de prestări servicii și alte tranzacții cu persoane sau companii afiliate.

Un exemplu analizat poate fi plata unei mărci deținute de un fondator ori facturarea unor servicii de către o firmă legată de un membru al conducerii. Dacă sunt identificate conflicte de interese sau avantaje acordate persoanelor afiliate, ANAF poate emite o decizie de impunere și poate calcula impozite suplimentare.

Când este verificat sponsorul

Controlul se poate muta și asupra companiei care a acordat sponsorizarea, mai ales atunci când firma și-a dedus impozitul pe profit pe baza acesteia. ANAF poate verifica dacă facilitatea fiscală este justificată și dacă există legături între conducerea companiei și persoanele care controlează ONG-ul.

O atenție sporită poate apărea atunci când un mare contribuabil sau o societate pe acțiuni direcționează întregul buget de sponsorizări către o singură organizație. Inspectorii pot analiza motivul alegerii, relațiile dintre cele două entități și posibilitatea ca sponsorul să influențeze deciziile ONG-ului ori destinația fondurilor.

Într-o astfel de verificare sunt urmărite inclusiv documentele și deciziile care au stat la baza sponsorizării. Lipsa unei justificări complete poate transforma controlul într-o procedură amplă, chiar dacă banii au fost cheltuiți efectiv pentru activități legitime.

Dacă autoritățile stabilesc că sponsorul a direcționat sau a putut controla utilizarea banilor, facilitatea fiscală poate fi anulată. Consecința este emiterea unei decizii de impunere pentru recuperarea avantajului fiscal considerat nejustificat.