Negocierile pentru un tratat internațional dedicat combaterii poluării cu plastic au fost reluate, după blocajul instalat în 2022. Un acord ar putea fi finalizat în martie, însă presiunile industriei petrochimice și opoziția unor mari producători reduc șansele adoptării unui text ambițios.
Diplomatul chilian Julio Cordano, care coordonează discuțiile, a transmis la începutul lunii octombrie că procesul diplomatic a fost reactivat. Franța susține în continuare necesitatea unui acord consistent, prin Ministerul Tranziției Ecologice, dar climatul politic și economic este considerat nefavorabil unor măsuri ferme.
Una dintre temerile principale este apariția unui compromis care să lase fiecărui stat libertatea de a decide dacă limitează producția de plastic sau utilizarea anumitor aditivi. Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol a cerut în luna mai ca viitorul tratat să ofere guvernelor această flexibilitate.
Industria își apără interesele
Uniunea Europeană, prezentată mult timp drept lider al politicilor împotriva plasticului, pare să acorde o atenție tot mai mare protejării industriei bazate pe hidrocarburi. Un proiect anunțat de compania britanică Ineos în Belgia ilustrează această schimbare.
În a doua jumătate a anului 2027, Ineos intenționează să inaugureze o instalație de cracare a etilenei. Fabrica ar urma să producă materii prime destinate în special fabricării pungilor și sticlelor din plastic.
„De la epidemia de COVID-19, războiul dintre Rusia și Ucraina și îngrijorările legate de costul vieții, responsabilii Uniunii Europene au dat înapoi în ceea ce privește marile lor ambiții privind clima și poluarea cu plastic”, a afirmat Beth Gardiner, autoarea cărții „Plastic Inc.”.
Dezbaterile sunt influențate de companii petroliere precum ExxonMobil și Saudi Aramco, de grupuri chimice precum Borealis, Dow și LyondellBasell, dar și de marile companii din agroindustrie și retail. Pentru producătorii de hidrocarburi, plasticul devine o piață tot mai importantă pe măsură ce transporturile, principalul sector consumator de petrol, trec la propulsia electrică.
Statele Unite, aflate sub conducerea lui Donald Trump, monarhiile petroliere din Golf și Rusia lui Vladimir Putin se opun limitării producției de plastic. China, unul dintre cei mai mari producători, are aceeași poziție.
Presiuni pentru reducerea producției
Organizațiile de mediu susțin că diminuarea producției este esențială pentru reducerea poluării. „În căutarea unui consens puțin ambițios, vom eșua în a răspunde cu adevărat la această problemă și în a proteja sănătatea umană și mediul”, a transmis ONG-ul Surfrider.
Plasticul provine în principal din hidrocarburi, iar fabricarea lui generează emisii importante de gaze cu efect de seră. Deșeurile se degradează foarte lent, iar efectele asupra sănătății umane sunt documentate tot mai amplu.
Producția mondială de plastic, deja cea mai mare după cea de ciment și oțel, ar putea să se tripleze până în 2060. În aceste condiții, susținătorii unui tratat strict cer măsuri care să vizeze nu doar reciclarea, ci și cantitatea produsă.
În cadrul unor discuții informale desfășurate la sfârșitul lunii septembrie, aproximativ 70 de state emergente, coordonate de Mexic, au respins ideea unui acord bazat pe „cel mai mic numitor comun”. Centrul pentru Drept Internațional de Mediu a precizat că lista acestor țări nu este publică, deoarece guvernele se tem de eventuale „represalii” din partea unor state influente.
Acțiuni înaintea acordului
Unele organizații consideră că statele hotărâte să reducă poluarea pot adopta măsuri naționale chiar dacă negocierile internaționale eșuează. Agenția pentru Investigații de Mediu a arătat în luna mai că Uniunea Europeană, Canada și numeroase țări din Africa și America Latină ar putea diminua producția mondială cu 16-18% până în 2040, raportat la tendințele actuale.
În Europa, proiectul Ineos ridică însă semne de întrebare asupra acestor obiective. Deși compania susține că instalația va avea emisii mai mici decât alte fabrici europene similare, ONG-ul ClientE avertizează că aceasta va contribui la încălzirea atmosferei și va transforma regiunea într-un centru de producție masivă pentru materiale destinate plasticului de unică folosință, pentru „zeci de ani”.
