Voluntarii și organizațiile umanitare din Ceuta se confruntă cu insulte, intimidări și atacuri, pe fondul protestelor împotriva migranților. Membrii ONG-urilor spun că sunt acuzați că încurajează sosirea acestora, deși intervențiile lor vizează persoane rămase în afara centrelor de primire.
Leticia, Diana și Irene au ajuns duminică în Ceuta cu feribotul din Algeciras. Ele urmau să distribuie alimente neperisabile, pături și medicamente strânse de asociația vecinală asturiană Esto ye Ciares, în timp ce o dubă cu materialele fusese lăsată la Sevilla.
În timpul călătoriei, o pasageră le-a întrebat dacă merg la manifestația anunțată pentru câteva ore mai târziu sub sloganul „SOS Ceuta invadată”. După ce femeile au răspuns că nu știau despre protest, pasagera le-a chestionat dacă se îndreaptă spre tabăra de migranți și dacă fac parte din „ONG-ul acela”.
Femeia se referea la organizația pamploneză Negu Gorriak/Derecho a Techo, a cărei sosire era urmărită deja într-un grup WhatsApp al Federației Provinciale a Vecinilor din Ceuta. Membrii grupului identificaseră numărul de înmatriculare al dubei și convocaseră persoane pentru a-i întâmpina la ieșirea din port, sub mesajul că în oraș nu sunt dorite „grupurile radicale pro-ETA”.
La ieșirea din port, cele trei asturience au fost din nou confundate cu reprezentante ale ONG-ului vizat. Un bărbat de aproximativ 50 de ani a coborât dintr-un autoturism de teren și le-a întrebat dacă sunt „cele de la ONG”, după ce anterior o femeie le privise insistent și le indicase rucsacurile. Mașina, în care se mai aflau trei persoane, a plecat rapid după ce ele au negat.
Un climat de intimidare
Rafael Borrego, aflat într-o mașină atacată cu pietre de aproximativ zece manifestanți, spune că ostilitatea față de lucrătorii umanitari s-a accentuat. În autoturism se mai aflau deputata formațiunii Ceuta Ya!, Julia Ferreras, și avocata pentru drepturile omului Sofía Cánovas, care a fost rănită în incident.
„Când furia se îndreaptă deja împotriva lucrătorilor umanitari, înseamnă că ceva este profund deteriorat. Migrantul este desumanizat, iar cel care îl ajută este pedepsit”, a declarat Cánovas înainte de a da declarații la instanță în legătură cu agresiunea.
O angajată a uneia dintre cele mai mari organizații prezente în Ceuta, care a cerut să rămână anonimă, afirmă că insultele au devenit aproape zilnice. Ea spune că oamenii strigă că voluntarii „îl ajută pe invadator”, iar angajații au început să renunțe la vestele cu însemnele ONG-ului atunci când merg în centrul orașului, ca măsură informală de siguranță.
Protestele locale împotriva presupusei „invazii” au devenit principalele locuri în care sunt atacate verbal organizațiile. La una dintre manifestații, o participantă a indicat o jurnalistă și a strigat că este membră a unui ONG care „hrănește invadatorii”, deși femeia se afla acolo pentru a relata despre protest.
În aceeași zi, în timpul marșului către El Tarajal, voluntare ale organizației No Name Kitchen au fost insultate în timp ce urmăreau manifestația de pe o înălțime din apropiere. Ele distribuie alimente persoanelor care trăiesc în condiții precare în zona halelor, iar protestatarii le-au adresat injurii sexiste.
O altă voluntară susține că localnicii acuză organizațiile că orice formă de sprijin creează un „efect de atragere” și determină sosirea altor migranți. „Nu își dau seama că, prin aceste acte de violență, chiar ei provoacă un efect de atragere a unei violențe suplimentare”, a spus aceasta.
Halima Ahmed, coordonatoarea ONG-ului Luna Blanca, afirmă că voluntarii sunt certați inclusiv pentru că oferă mâncare caldă. Potrivit acesteia, li se spune să-i lase pe migranți flămânzi, pentru ca aceștia să se întoarcă în țările lor.
Atacuri și acțiuni coordonate
Pe lângă incidentele spontane, au existat și acțiuni organizate prin intermediul rețelelor sociale. La sfârșitul lunii august, un grup de locuitori a îndemnat la blocarea livrărilor Crucii Roșii, care distribuie zilnic alimente pe plaja El Trampolín.
După ce au fost confundate cu membre ale unui ONG în port, Leticia, Diana și Irene și-au ascuns rucsacurile și au încercat să nu atragă atenția. La plaja El Trampolín, migranții le-au avertizat că se apropie o manifestație a localnicilor, organizată de această dată sub forma unui marș al motocicliștilor.
Persoanele din tabără le-au adăpostit în corturi și nu le-au lăsat să plece până când grupul de manifestanți nu a trecut. Ulterior, cele trei femei au fost nevoite să părăsească un restaurant după ce un alt grup a început să le filmeze și să le acuze că lucrează pentru o organizație umanitară.
În ciuda incidentelor, ele au continuat misiunea pentru care veniseră din Asturias. Asociația Esto ye Ciares strânsese aproape 7.000 de euro, iar materialele urmau să fie distribuite în așezări informale precum Sidi Embarek, sprijinite prin solidaritatea localnicilor.
În prima seară, în timp ce la port aveau loc atacurile asupra lui Rafael Borrego, Sofía Cánovas și Julia Ferreras, cele trei voluntare cumpărau alimente pentru femeile și copiii din așezări. Au cumpărat și două torturi pentru copii care împlineau zece ani, pentru ca aceștia să-și poată sărbători ziua de naștere.
A doua zi, femeile au folosit duba pe a cărei laterală fusese scris cuvântul „curvă” și au mers la un supermarket din apropierea halelor El Tarajal împreună cu femeile din tabără. Au cumpărat pături, șervețele umede, absorbante, lapte, conserve de ton și pastă de dinți, apoi au repetat operațiunea la Sidi Embarek.
„Nu regret că am venit”, a spus Diana, în timp ce împărțea pachete cu scutece unui grup de copii. Voluntarele se tem că ostilitatea față de ONG-uri va distrage atenția de la problema pe care o semnalează: desumanizarea migranților, numiți „animale” și insultați în mod repetat.
