CONTRACTUL DE MUNCĂ ÎN GERMANIA – ARBEITSVERTRAG

0
52

Constituția, legislația germană a muncii și cea a asigurărilor sociale prevăd drepturi și obligații egale pentru toți angajații unei firme indiferent de naționalitate. Implicit, un angajat român în Germania are aceleași drepturi și obligații ca și ceilalți angajați în cadrul aceleași firme.

CE TREBUIE SĂ CONȚINĂ CONTRACTUL DE MUNCĂ

Încheierea contractului de muncă se face în două exemplare. Angajatorul este obligat să înmâneze un exemplar angajatului. Multe din clauzele unui contract de muncă sunt prevăzute în legislația muncii sau în contractele de muncă colective (Tarifvertrag). Contractul de muncă trebuie să conțină numele și adresa angajatorului și a angajatului, semnăturile acestora.

Contractul de muncă trebuie să conțină și data la care s-a încheiat acesta, data începerii activității, locul unde se desfășoară activitatea, salariul și data la care este plătit acesta, timpul de lucru, perioada pentru care se încheie contractul și durata perioadei de probă.

SALARIUL ȘI PERIOADA PENTRU CARE SE ÎNCHEIE CONTRACTUL

În contract se trece salariul brut pe oră sau pe lună. Salariul net diferă de la o persoană la alta în funcție de clasa de impozitare care depinde de situația familială a angajatului. Citește mai multe despre asta aici.

Contractul poate fi încheiat pe perioada determinată sau nedeterminată. Contractul pe perioada determinată poate fi prelungit până la 2 ani, după această perioadă, angajatorul fie îți oferă un contract pe perioadă nedeterminată, fie încheie colaborarea. Perioada de probă este între 3 și 6 luni.

Angajatorul are obligația de a vă da la cel târziu 1 lună după începerea relațiilor contractuale un contract de muncă în formă scrisă. 

PLATA

În Germania salariul minim este reglementat legal. Angajatorul trebuie să plătească salariul minim legal. Acest lucru este valabil indiferent dacă lucrați pentru un angajator german sau pentru un angajator din străinătate. Plata salariului minim de către angajator este verificată în Germania de către Administrația vamală

Dacă angajatorul nu primește salariul minim, acesta trebuie să îl primească ulterior. În plus acesta poate fi sancționat cu amendă. Salariul minim este de 9,50 euro brut de la 01/01/2021 și de 9,60 euro pe oră lucrată efectiv de la 01/01/2021. Personalul de asistență medicală primește un salariu minim mai mare: De la 1 iulie 2020, asistenților necalificați li s-au plătit 11,20 euro în est și 11,60 euro în vest.

Salariul minim este să crească în patru etape până la un uniform de 12,55 euro pe oră până la 1 septembrie 2021. La 1 iulie 2021, un salariu minim uniform de 15,00 euro pe oră urmează să fie introdus pentru asistenții medicali calificați.

În gospodăriile private nu sunt valabile aceste salarii minime. Acolo este valabil salariul minim legal de 9,50 euro. Acest lucru este valabil pentru personalul de curățenie și pentru ajutorii de bucătari.

CONCEDIEREA ȘI PROTECȚIE ÎMPOTRIVA CONCEDIERII

În Germania există două tipuri de concedieri. O încetare ”normală” și o concediere ”extraordinară”. Încetarea extraordinară a contractului este fără termen. Acest lucru înseamnă că contractul individual de muncă se finalizează cu menționarea rezilierii. Încetarea fără termen a unui contract individual de muncă este foarte rară, deoarece pentru eficiența acestei încetări trebuie îndeplinească condiții speciale.

Legea de protecție împotriva concedierii menționează că o concediere din partea angajatorului trebuie să fie legală din punct de vedere social. Angajatorul trebuie să prezinte motive speciale care să fie împotriva continuării angajării lucrătorului în întreprinderea sa. Aceste motive pot fi legate de persoană sau de comportamentul lucrătorului, dar și de nevoile urgente ale întreprinderii.

Concedierea este valabilă dacă aceasta este realizată în formă scrisă. O concediere orală, pe email, fax sau sms nu este valabilă. Concedierea nu este posibilă în timpul unei perioade de boală.

TIMPUL DE LUCRU

În Germania timpul de lucru este reglementat legal. Programul de lucru este intervalul de timp în care lucrătorul trebuie să fie la dispoziția angajatorului. Timpul în care este disponibil este denumit disponibilitatea pentru muncă .

Timpul dvs de lucru nu poate depăși maxim 8 ore pe zi. Acesta poate fi prelungit la maximum zece ore dacă nu se depășește timpul de lucru de opt ore timp de șase luni.

CONCEDIUL

Lucrătorii au dreptul la un concediu de odihnă plătit pe anul calendaristic în valoare de minim 24 de zile lucrătoare.  Acestea sunt patru săptămâni de concediu pe an, deoarece sâmbăta este considerată zi lucrătoare.

Dreptul apare după primele șase luni lucrate după începerea contractului de muncă. Dacă durata relației de muncă este mai mică de șase luni, aveți dreptul la un concediu parțial (două zile lucrătoare pe lună). Concediul este reglementat în contractul individual de muncă. Concediul trebuie solicitat în scris de la angajator. De regulă vă puteți alege perioada de concediu.

PROTECȚIA MUNCII

Legea de protecție a muncii obligă angajatorii să stabilească ce măsuri de siguranță în muncă sunt necesare prin evaluarea condițiilor de muncă (evaluarea riscurilor). Evaluarea riscurilor trebuie efectuată în funcție de natura diferitelor activități și se referă la orice stres fizic și psihologic care poate fi asociat cu munca.

În calitate de angajat, puteți cere angajatorului să vă informeze despre riscurile pentru sănătate la locul de muncă. Trebuie să puteți identifica amenințările la adresa sănătății și să reacționați.