Deși aceste date par elocvente, se considera că ele nu realizeaza o discriminare între influentele genetice și cele de mediu. Cu toate ca au existat numeroase încercări de a separa aceste influente (prin studii pe gemeni și pe copii adoptati), acestea nu au oferit decât o estimare grosiera a contributiei relative a ereditatii și nu au eludat mecanismul transmisiei genetice.
Mai mult, dată fiind influentarea plurifactorială a greutatii corporale se considera ca „excesul ponderal în sine este un fenotip nesatisfăcător pentru studiul genetic al obezitatii umane”. Paralel cu cercetarile asupra influentelor genetice asupra obezității clinice, au fost intreprinse studii asupra corelatiilor dintre tipurile somatice și obezitate. Aceste studii au fost incurajate de observatia conform căreia componenta genetică a somatotipurilor este mai evidenta decât a obezității.
Astfel, ectomorfismul se află in corelatie negativa cu obezitatea spre deosebire de endomorfism și mezomorfism care au o corelație pozitivă.
Se estimeaza astfel că 2/3 din populatia general a este predominant ectomorfă, fapt ce constituie un factor de protectic impotriva obezitatii. În timp ce endomorfismul (care cunoaște un mod de transmitere mama-fiu) și mezomorfismul (ce se transmite pe linia tata-fiică) ar favoriza aparitia obezitatii.
În ansamblu, se poate considera că datele actuale asupra etiologiei obezitatii sunt nesatisfacatoare, concluzia pe care ne-o ofera fiind aceea ca din evantalul cauzelor posibile, de la ce1e biochimice la cele genetice, contributia fiecarui factor variază în funcție de grup sau de persoană. Se constată totodată că obezitatea este un fenomen multideterminat, complex, care necesita investigatie multidisciplinara, colaborativă și concertă.
Lucia Blendea- Psihoterapeut, mrd. Consiliere educaţională şi intervenţie în orientarea şcolară şi vocaţională
Pentru telefon si e-mail click aici.
