Mai multe orașe europene cer Uniunii Europene să interzică filtrele de țigări, considerate surse majore de poluare urbană și fără beneficii pentru sănătate. Bruxelles, München, Dublin și Genova susțin că regulile prin care producătorii de tutun plătesc pentru curățarea deșeurilor nu au redus problema.
Campania „No (Plastic) Filter” este susținută de guvernul olandez, autorități locale, organizații responsabile de gestionarea apei și grupuri de mediu. Inițiativei i s-au alăturat și orașe din Belgia, Germania, Cehia, Ungaria și Lituania.
În Bruxelles, mucurile de țigară reprezintă aproximativ 30% din totalul deșeurilor urbane. Anas Ben Abdelmoumen, consilierul municipal responsabil de curățenia publică, afirmă că acestea afectează aspectul orașului și impun costuri importante echipelor de salubritate.
Presiune asupra legislației europene
Demersul are loc în timp ce Uniunea Europeană reevaluează Directiva privind produsele din tutun și Directiva privind plasticul de unică folosință. Activiștii consideră că prima dintre acestea ar putea elimina filtrele, iar dacă măsura nu va fi adoptată, a doua ar putea interzice plasticul folosit în structura lor.
Organizația Mondială a Sănătății sprijină interzicerea sau eliminarea treptată a filtrelor. Instituția susține că acestea nu reduc efectele nocive ale fumatului și că sunt printre cele mai frecvent abandonate obiecte, contribuind la poluarea toxică și la costuri ridicate pentru municipalități.
Karl Beerenfenger, liderul campaniei și reprezentant al organizației olandeze Fair Resource Foundation, a descris filtrul drept „un produs înșelător, una dintre cele mai mari fraude din istoria recentă”. El a spus că filtrul nu ar fi trebuit introdus niciodată, deoarece nu face fumatul mai puțin periculos.
Costuri ridicate pentru orașe
La Haga, curățarea mucurilor de țigară ajunge la aproximativ două milioane de euro pe an, potrivit viceprimarului Isabelle Broeders. Ea consideră că evaluarea Directivei privind produsele din tutun oferă o ocazie importantă pentru interzicerea tuturor filtrelor, indiferent de materialul din care sunt produse.
Cele mai multe filtre sunt fabricate din acetat de celuloză, un plastic obținut din materie vegetală, dar care se degradează greu. Deși există variante biodegradabile, acestea nu sunt folosite pe scară largă.
Producătorii de tutun au cerut ca acetatul de celuloză să fie considerat un material durabil și biodegradabil, astfel încât să nu intre sub incidența normelor privind plasticul de unică folosință. Bruxelles și Haga avertizează însă că interzicerea exclusivă a plasticului ar putea lăsa loc pentru materiale noi, care să evite definițiile tehnice, dar să rămână persistente și nocive pentru mediu.
Producătorii contestă interzicerea
Industria tutunului susține că filtrele pot reduce expunerea la anumite substanțe toxice, chiar dacă nicio țigară nu este sigură. Nathan Jones, șeful departamentului de strategie de reglementare pentru Uniunea Europeană din cadrul British American Tobacco, a declarat că filtrele ajută și la respectarea legislației europene privind emisiile țigărilor.
„Nu există țigări sigure, fie că au filtru sau nu”, a spus Jones. El a adăugat că producătorii ar folosi o alternativă dacă aceasta ar fi viabilă și disponibilă la scară largă, însă susține că o astfel de soluție nu există în prezent.
Yogi Hendlin, filosof al mediului și cercetător în sănătate publică la Universitatea Erasmus din Rotterdam, compară filtrul cu o „proteză la capătul țigării”, care creează impresia că reține componentele cele mai periculoase ale fumului. Potrivit lui, filtrul nu elimină substanțele cancerigene și nici nu filtrează semnificativ fumul, iar unele cercetări au indicat chiar o creștere a riscului de cancer pulmonar.
